Biserica Spirea Veche

Unul dintre locurile reprezentative pentru fostul cartier din Dealului Arsenalului a fost Biserica Spirea Veche. Este una dintre cele trei biserici demolate de Ceaușescu pentru a face loc Casei Republicii (celelalte două fiind Biserica Izvorul Tămăduirii și  Biserica Albă-Postăvari)
Plan cadastral din 1974
Biserica Spirea Veche a fost construită în secolul XVIII (înainte de anul 1765, deși unele surse spun că ar fi fost construită încă din anul 1676) de un „doftor” venit din Insula Corfu, pe numele său Spiridon Kristofi. El a ctitorit această biserică pe Dealul Lupeștilor, fost domeniu de vânătoare domnesc în secolele XV – XVII. Pe acest deal se afla o pădure, o rămășiță a Codrilor Vlăsiei, care apare în hărțile vechi drept Codrii Lupeștilor. Cu timpul numele dealului se schimbă, luând numele doctorului Spiridon, devenind Dealul Spirii.
Spirea Veche așa cum arăta înainte de reconstrucția din 1921
Dealul Spirii a început să fie populat de către calicii din Mahalaua Calicilor, care inițial era situată vizavi de Curtea Domnească, pe malul celălalt al Dâmboviței. Cu timpul au fost împinși spre actuala Cale a Rahovei (fostă Podul Calicilor), pentru ca mai apoi să populeze și Dealul Spirii (zona celebrelor străzi Arionoaia, Ecoului, Meteorilor, Minotaurului).
Mahalaua Calicilor - Angerer - 1856

Spirea Veche a fost subordonată inițial Mitropoliei București iar din anul 1776 a fost inchinată mânăstirii Grigoriu de la Muntele Athos. Biserica a dat numele cartierului Dealul Spirii care era împărțit în două zone: Spirea Veche și Spirea Nouă. Fiind în vecinătatea Arsenalului Armatei și a cazărmilor Alexandria, Cuza dar și a Școlii de Infanterie, era locul unde soldații depuneau jurământul militar.

Hartă 1938

Biserica avea să fie reconstruită în anul 1921 după planurile arhitectului Ioan D. Trajanescu (1875 – 1964), un militant al stilului arhitectural neoromânesc.  Printre alte edificii proiectate de Trajanescu amintesc aici: Palatul Ligii Culturale din strada Izvor – actualul Teatru Bulandra, Biserica Madona Dudu din Craiova,  Crematoriul Cenușa din București, Catedrala mitropolitană ortodoxă din Timişoara, Biserica Cărămidarii de Jos din București.

Biserica după 1921

Noua biserică era mult mai mare decât cea inițială și a fost printre primele edificii la construcția cărora s-a folosit betonul armat. Conform www.arhitextdesign.ro :

Arhitectul bisericii Sf. Spiridon – ,,Spirea Veche”, profesorul Ioan D. Trajanescu, a conceput un plan basilical în cruce greacă înscrisă delimitat de stâlpi puternici din beton armat, cu secţiunea de cca. 1 metru; absidele laterale erau de plan rectangular.  Alţi stâlpi din beton armat descriau planul masivului turn-clopotniţă cu foişor, aflat în capătul vestic al bisericii. Între toţi aceşti stâlpi erau mari panouri din cărămidă masivă, întreaga structura fiind acoperita la exterior cu cărămidă aparentă smăltuită. Acoperişul turlelor era din ţiglă smălţuită.

Cum urcai pe Str. Uranus dinspre Izvor, înainte să faci dreapta pe 13 Septembrie, la numărul 27 era Biserca Spirea Veche. Era chiar la capătul dinspre Uranus al Străzii Cazărmii vizavi de un loc mai puțin ortodox, celebra cârciumă  „Motanul Negru” Bunica mea, dar și locuitorii zonei, îi spuneau Biserica Niță Stere, Niță Stere fiind numele popular al intersecției Uranus cu 13 Septembrie pentru că birtul „Motanul Negru” a aparținut la la începutul secolului lui Niță Sterie.

Intersecția Niță Stere (biserica și restaurantul se aflau pe partea dreaptă, vizavi de alimentară) - sursă foto: Dan Vartanian

O biserica care seamănă cu Spirea Veche este biserica din Regie – Belvedere, ele fiind și construite relativ în aceeași perioadă.

Biserica Belvedere

Spirea Veche are o soră mai tânără dar și mai modestă, care mai există în Str. Puișor – Biserica Spirea Nouă – construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Casa parohială acestei biserici a fost construită la 1911 din banii „defunctului Niță Sterie” așa cum reiese din plăcuța existentă pe peretele ei.

Din păcate, după prostul obicei românesc, Spirea Nouă a fost recent renovată și „dotată” cu termopane, căpătând un aspect kitschos.

Biserica Spirea Nouă

Istoria bisericii clădite de doftorul Spiridon în Dealul Lupeștilor se termină brusc pe 27 aprilie 1984. Fiind situată pe amplasamentul Casei Poporului nu avea cum să scape de demolare.

Una dintre ultimele poze ale bisericii - 1984 - deja se demolase în jurul ei
Vedere dinspre strada Cazărmii înainte de demolare - foto Dan Vartanian

Demolarea a fost făcută prin dinamitare neputând fi dărâmată cu excavatoarele fiind o construcție extrem de solidă.  Doar câteva vitralii, strănile şi icoana de hram a Sfântul Spiridon au putut fi salvate ele fiind duse la Biserica Lucaci din Capitală.

Ruina bisericii
Localizarea aproximativă a bisericii Spirea Veche pe bing maps

La acest articol am folosit informații preluate de pe www.patriarh.ro și din cartea lui Adrian Majuru – „Bucureștii Mahalalelor” apărută la Editura Compania.

Reclame

Stadioanele uitate ale Bucureștilor – Epilog

În afară de stadioanele prezentate până acum, Bucureştiul a mai avut şi altele, mai puţin importante, dar care totuşi merită şi ele să fie amintite aici. Mi-a fost imposibil să găsesc fotografii cu stadioanele pe care le voi prezenta azi, ba mai mult chiar și identificarea lor a fost destul de grea în unele cazuri.

Stadionul „Voievod Mihai”

Localizarea aproximativă

Acesta se afla în zona cimitirului Belu. Aici și-a disputat meciurile prima echipa de fotbal din Bucureşti, Olympia Bucureşti. A fost inaugurat în anul 1927, iar după cel de-al doilea război numele i-a fost schimbat în ACSA.

1935

Tot aici a evoluat echipa industriaşului Dumitru Mociorniță, Carmen Bucureşti. Stadionul a fost demolat la sfârşitul anilor 60’, odată cu amenajarea Parcului Tineretului.  Azi pe locul fostului stadion este un colţ din Orăşelul Copiilor.

1938

Stadionul Muncii

Stadionul Electromagnetica

În zona Ferentari era în perioada interbelică stadionul Ministerului Muncii de pe strada Veseliei. Stadionul a rămas în istorie mai mult pentru ziua de 13 august 1939 decât pentru fotbal. Documentele siguranţei statului arată că la o serbare câmpenească organizată de breasla lucrătorilor în industria de pielărie și încălţăminte la care au participat 1000 de oameni, titlul de regina balului a fost câştigate de Elena Petrescu, viitoare Ceauşescu, muncitoare la fabrica „Jaquard” din Capitală.

1938

După război stadionul a fost preluat de Electromagnetica, aici evoluând echipa cu acelaşi nume.  Tot pe „Electromagnetica” a ajuns fosta tabelă de marcaj de pe „Republicii” după ce acesta din urmă a fost dotat cu tabelă electronică. Stadionul există și în prezent, fiind folosit de Rapid II.

Stadionul  Belvedere

Sportul Studențesc în prezent

Stadion aflat în cartierul „Regie”, de unde şi fostul nume „C.A.M.” (Casa Autonomă a Monopolurilor). Este construit în anul 1920. În presa vremii apare jucând aici încă din anul 1929 echipa bucureșteană Belvedere (Cartierul Regie, ridicat la începutul secolului trecut pentru locuitorii de la Fabrica de Ţigarete, s-a numit între anii 20’-50’ Belvedere). Arena se află în vecinătatea bisericii „Sf. Petru și Pavel” (Belvedere) construită între anii 1934-1940.

1938

În 1955 stadionul trece în proprietatea Ministerului Învăţământului care îl pune la dispoziţia clubului Politehnica (Sportul Studenţesc). Stadionul avea o tribună mică şi pistă de atletism. În anul 1981 este modernizat și redenumit Stadionul Sportul Studenţesc. Actualele tribune sunt construite pe pământul excavat de la tunelurile săpate pentru construcția metroului bucureştean.

Secvențe de arhivă cu stadionul din Regie înainte de modernizare extrase din filmul „Singurătatea Florilor” din anul 1975

Stadionul „23 August”


Am lăsat pentru final cel mai mare stadion pe care l-a avut România între anii 1953 -2007.  „23 August” a fost dat în folosinţă  în anul 1953 cu ocazia Festivalului Internaţional al Tineretului desfăşurat la Bucureşti în luna mai a aceluiaşi an.  Avea nocturnă şi o capacitate de 80.000 de locuri. Era construit după tiparul stadioanelor sovietice.

Planul complexului sportiv 23 August via armyuser

Stadionul făcea parte dintr-un complex sportiv care mai cuprindea un patinoar, un turn de paraşutism, un bazin de înot și un teatru de vară. La construcția complexului sportiv „23 August” au participat voluntari în special tineri mobilizaţi de UTM. Despre construcția stadionului puteţi citi mai multe la Armyuser

via armyuser

În 1981 Bucureştiul avea să fie gazda Universiadei, ocazie cu care stadionul „23 August” este modernizat. Se schimbă gradenele de lemn și apare pista de atletism din tartan. Tot atunci e construită și uriaşa torţă olimpică. A fost adusă a doua tabelă electronică, cea de pe „Republicii”

universiada 81

Aici se disputau celebrele cuplaje fotbalistice bucureştene, la cel din martie 1985 asistând peste 100.000 de oameni, spectatorii invadând chiar şi pista de atletism.

Cuplaj 1985

În afară de competiţii sportive, stadionul a găzduit numeroase spectacole de tristă amintire ale Cântării României, cât şi diverse manifestaţii comuniste.

După 1990 este redenumit „Lia Manoliu” iar capacitatea este limitată la 60.000 de locuri. În 2007 a fost demolat iar în locul lui se va construi un foarte modern stadion, „Naţional Arena” care va fi inaugurat în august 2011.

Demolarea
National Arena

Alte terenuri din Bucureşti:

CAB – la şosea, locul unde a jucat Rapid Bucureşti până la construcția stadionului Giulești. Stadionul a fost construit în 1923.Este unul din primele terenuri de fotbal din București.

Localizarea aproximativă

Terenul FSSR – primul teren pe care s-a jucat fotbal în București. Se găsea tot la șosea, cam pe unde este astăzi stadionul Tineretului

1909 - cronica unui meci disputat pe terenul FSSR de la șosea

Terenul Turda –  strada 13 septembrie, lângă cimitirul turcesc. Aici se jucau meciuri din diviziile inferioare. După război s-a numit ICAR. Ultima oară a jucat aici Fulgerul Bragadiru prin 98’-99’ Acum e în paragină, la intrare s-a construit o spălătorie auto.

bing maps
Terenul Turda azi

Stadionul PTT – pe Şoseaua Mihai Bravu, pe locul lui s-a construit Institutul de Inframicrobiologie. Pe 30 iulie 1946 aici a avut loc mitingul BPD la care a participat și Ana Pauker.

Stadion PTT 1962

Stadioanele uitate ale Bucureștilor – ANEF (Republicii)

Nu putea lipsi din această serie de stadioane dispărute celebrul „Republicii”, fost ANEF, ONEF sau „Principele Carol”. A fost cel mai important stadion al Bucureştilor din perioada interbelică și până la apariţia fostului „23”, dispărut și el între timp.

Stadionul ONEF - 1930

Când vine vorba de stadionul din Dealul Spirii, nu am cum să fiu altfel decât subiectiv. Este singurul stadion dintre cele prezentate pe blog pe care l-am prins „în viaţă”, fiind un stadion pe care obişnuiam să merg destul de des în perioada copilăriei. De altfel, pe Republicii am văzut primul meci de fotbal pe viu. Voi încerca să-i aduc un umil omagiu în rândurile ce urmează.

Îmi amintesc și azi, după mai bine de 30 de ani, ce frumos se vedea stadionul dar și centrul oraşului, din curtea fostului Muzeu Militar, loc prin care îmi făceam veacul printre tunuri și tancuri în anii copilăriei. Gaura din gardul muzeului era locul meu preferat pentru a intra în stadion. Se afla undeva în dreptul tribunei principale, în partea dinspre Puişor. Coboram câţiva metri printr-un hăţiş de plante apoi dădeam de un gard prin care ajungeam la „întâia”.

Harta 1938

Accesul la stadion se făcea prin două părți. La peluza dinspre vest și la tribuna a doua se intra prin strada Izvor, iar la principală și la peluza dinspre est se intra prin strada Maior Ene care avea la capătul dinspre Uranus o frumoasă piațetă străjuită de celebrul Monument al Pompierilor (care acum se află în față la Marriott.). Pe lângă peluza din est șerpuia pitoreasca stradă Puțul cu Apă Rece, tot aici  se mai găsea și Biserica Izvorul Tămăduirii (care apare în majoritatea fotografiilor lui Pragher în vecinătatea stadionului), una din bisericile demolate de Ceaușescu pentru a face loc Casei Republicii.

Monumentul Pompierilor

Stadionul a fost dat în folosință în anul 1926 cu ocazia unui meci de rugby România – Franţa, dar a suferit modificări substanţiale de-a lungul timpului. În planul oraşului realizat de maiorul M.C. Pântea în 1923, pe locul viitorului stadion se găsea Școala de  Educație Fizică de la care îi vine și numele (Academia Naţională de Educaţie Fizică) Nu a costat foarte mult construcția lui, fiind ridicat cu ajutorul soldaților.

1926

Iată o descriere a stadionului de la meciul de rugby mai sus amintit:

Pe denivelarea naturală a terenului era montată o tribună dreptunghiulară din scânduri, printre care se vedeau bălăriile solului. Jucătorii francezi şi români au coborât o potecuţă prăfuită ca să ajungă la teren. Acolo unde se termina şi tribuna ; pe latura opusă, spectatorii entuziaşti stăteau în picioare pe iarbă.

În 1933 celebrul arhitect Horia Creangă pune la punct planurile de modernizare ale stadionului ANEF. Lucrarea avea să fie eșalonată pe 6 ani, durând până în anul 1939. Creangă a fost ajutat de prietenul său, inginerul Mihăiţă Gheorghiu. Stilul arhitectonic ales avea să fie unul modernist.

Imagini surprinse de fotograful german Willy Pragher cu ocazia meciului selecţionatelor oraşelor Bucureşti – Berlin, scor 1-0, noiembrie 1939.

Din anul 1935 stadionul avea să devină cel mai important complex sportiv din România, echipa națională începând să evolueze aici. El se remarca prin copertina tribunei principale, o consolă de beton armat lată de 14,30 m, fiind întrecută la acea vreme doar de două construcţii europene. Tribuna a doua era compusă din 6 rânduri de gradene, putând găzdui 2000 de persoane. Peluzele încă nu erau construite.

Tribuna principală avea 30 de rânduri de gradene separate de o promenadă accesibilă prin 3 scări duble. Tribuna principală avea o capacitate de 10.000 de spectatori, jumătate din locuri fiind sub copertină. Creangă gândise stadionul să ajungă treptat la o capacitate de 60.000 de locuri. Stadionul cade pradă bombelor în timpul războiului, la reconstrucția din 1947 se limitează capacitatea la 30.000 de spectatori, principala cauză fiind lipsa porților de acces pentru o asemenea capacitate.

Sportul Popular 1948 - reconstrucția stadionului

În 1961 are loc inaugurarea nocturnei (după unele surse ar fi avut loc primul meci în nocturnă încă din anul 1959). Pista de atletism (din tartan) a găzduit numeroase competiții atletice. Pe Republicii a alergat celebrul Emil Zatopek, omul fără splină, tot aici Iolanda Balaș a bătut de 9 ori recordul mondial la săritura în înălțime între anii 1956 – 1961, naționala de fotbal a disputat 42 de partide iar celebrii baschetbaliști americani de la Harlem Globetrotters au evoluat aici, pentru prima dată în România, în anii 60’. Tabela de marcaj electronică a fost montată după 1970, iar cea veche a fost dusă pe stadionul Electromagnetica din strada Veseliei. După dezafectarea stadionului tabela electronică avea să fie dusă pe „23”

Străjerii
Manifestație a strajerilor

În afară de competiții sportive au avut loc aici și alte manifestații, cum ar fi cele ale Străjeriei (înainte de război). Conform istoricului Dinu C. Giurescu, pe ANEF a avut loc prima manifestație a P.C.R., proaspăt intrat în legalitate.

Mitingul FND 1944

În planurile inițiale ale Casei Poporului era loc și pentru stadionul din Dealul Arsenalului însă apropierea prea mare de mastodont i-a fost fatală El a fost acoperit cu pământ și transformat în parcare anexă a Palatului. Și astăzi se mai văd zidurile originale ale tribunei a doua și a peluzei vest (în dreptul străzii Izvor)

vedere din strada Izvor
Rămășița stadionului între Palatul Parlamentului și Ministerul Apărării

Ultimul meu contact cu Republicii a avut loc în anul 1984, la un spectacol al „Cenaclului Flacăra” Știam că soarta stadionului este pecetluită. Atunci am intrat pentru prima și ultima dată în stadion pe la vestiare, am urcat pe teren prin chepengul prin care ieşeau jucătorii, după care am traversat pista de atletism și am urcat la tribuna oficială (pe Republicii intrarea jucătorilor la vestiare nu se făcea printr-un tunel, cum au majoritatea stadioanelor de azi, ci se cobora printr-un chepeng la nivelul solului ca într-o pivniţă.  Am mai văzut ceva asemănător la stadionul „Gheorghe Hagi” din Constanţa).  La plecarea de pe Republicii, m-am izbit de un Uranus în ruină, care nu mai semăna absolut de loc cu pitorescul cartier cu care fusesem obișnuit. După revoluție s-a pus problema reconstruirii stadionului, însă ideea a fost repede abandonată. Orice urmă a stadionului Republicii, va dispărea odată cu construcţia noii catedrale a neamului de lângă Palatul Parlamentului.

Sportul Studențesc pe Republicii cca 1976-1977

În încheiere vă las cu câteva secvenţe de la finala Cupei RPR la fotbal din anul 1965

Pentru acest articol am preluat informații și fotografii de pe următoarele site-uri:

http://artboom.ro/wiki/arhitectura/arhitecti/creanga-horia

Colecția Willy Pragher

armyuser a publicat un excelent articol ilustrat din presa vremii despre construcția stadionului ONEF

Despre cartierul din Dealul Arsenalului au mai scris foarte bine și alții: Cristina Iosif, Aventurierul, și Raiden. Vă invit să le citiți articolele.