Ansamblul Drumul Taberei

Ansamblul Drumul Taberei constituie o grupare de microraioane, de formă alungită, adiacentă la nord zonei industriale Militari, către care s-au prevăzut scurte străzi de legătură. Fiind lipsită de o arteră de penetrație dintr-o direcție principală, circulația majoră se îndreaptă către centrul orașului pe două ramuri ce se leagă în partea opusă printr-o largă curbă. Un centru cu caracter orășenesc este prevăzut în partea centrală a ansamblului, între cele două laturi.

Etapele ansamblului realizate pînă în prezent evidențiază evoluția din ultimii ani a gîndirii arhitecturale și a mijloacelor de execuție, constituind însăși prin aceasta un interesant document. Drumul Taberei este un ansamblu de mare anvergură; deși neterminat, el poate ilustra în mod pregnant modul cum se gîndește edificarea viitoare a cartierelor noi.

Teritoriul afectat viitorului ansamblu ocupă circa 450 ha și va cuprinde, în final, două cartiere cu 10 microraioane avînd aproximativ 41.000 apartamente, respectiv în jurul a 130.000 locuitori. Primele 4 microraioane realizate înseamnă peste 17.000 de apartamente și sînt prevăzute cu toate dotările social-culturale necesare

Institutul Proiect București – ianuarie, 1968

Reclame

Biserica Izvor

După ce am făcut o scurtă istoriei a bisericii Spirea Veche, a sosit vremea să zăbovesc asupra celui de-al doilea lăcaș de cult sacrificat pentru a face loc Casei Republicii (actualul Palat al Parlamentului). Este vorba despre biserica Izvor (pe numele ei întreg Izvorul Tămăduirii)

Biserica Izvor Sursa foto Aventurierul http://www.bucurestiivechisinoi.ro

Biserica Izvor a fost atestată la data de 30 martie a anului 1785, în timpul primei domnii a lui Alexandru Șuțu. Ctitorul ei nu este cunoscut. La început a fost construită din lemn, pentru ca pe 8 septembrie 1794 să fie înlocuită cu o construcție din cărămidă. Documentele spun că la construcția ei au lucrat meșterii din zonă. Pentru a păstra parfumul epocii, iată numele lor: Gheorghe „lumânărarul”, Miu „abagiul”, Petco „croitorul”, Stroie „dulgherul” și Constantin Cioluc „cărămidar”.

Biserica pe harta din 1938

Biserica se afla pe strada Puțul cu Apă Rece la numărul 74. În imediata ei vecinătate se găseau stadionului Republicii (ANEF) și fabrica de pâine „Otto Gagel”, celebru cuptor de pâine din perioada interbelică.

Turla bisericii și coșul fabricii de pâine Gagel văzute din stadionul ANEF - sursa foto colecția Willy Pragher 1939

Această stradă în arc de cerc, cobora din strada Uranus spre Izvor. A fost una dintre cele mai pitorești străzi pe care le-a avut orașul. Tot aici se afla și celebra „Scăricică”, o stradă abruptă care lega străzile Maior Ene și Puțul cu Apă Rece.

Strada Puțul cu Apă Rece Sursa foto Andrei Pandele

Biserica a fost serios afectată de cutremurul din 1838 fiind apoi reparată, lărgită și înzestrată cu cele trei turle pe care le vedem în poze. Turlele erau egale ca înălțime și identice ca stil (octogonale în plan, având coloniţe pe muchiile octogonului şi cu arce ţâşnind din capiteluri). Avea ferestrele alungite, grupate câte trei, cu un registru continuu în treime superioară a înălţimii. Uşa de la intrare era flancată cu două panouri pictate.

Sursa foto Cristina Iosif - http://bucharestunknown.blogspot.com

Renovări  serioase au avut loc în anii 1861 și 1909. Dupa cutremurul din 1940 au fost refăcute turlele care fuseseră avariate. A mai avut parte de reparații generale în anii 1944 și 1969. La refacerea bisericii o contribuţie esenţială au avut-o în decursul vremii locuitorii cartierului. Ca o ironie a soartei, ultima reparație generală a avut loc în 1983, cu numai un an înainte de a fi dărâmată.

Sursa foto http://www.rezistenta.net

Biserica Izvorul Tămăduirii a căzut pradă buldozerelor comuniste în anul 1984, mai precis între 4-6 august. Ultimul preot paroh a fost Silviu Stănculescu. Din biserică s-au mai păstrat catapeteasma din lemn, sculptată şi aurită, precum şi icoana de hram, lucrată în argint, care au fost dăruite bisericii din Vălenii de Munte. După unele surse altarul fostei biserici s-ar afla îngropat în partea de N-V a Casei Poporului, de-a lungul gardului dinspre strada Izvor, la intersecţia cu Strada B.P. Haşdeu.

Hartă Bing Maps

La acest post am folosit informații din cartea lui Dan Toma Dulciu – „Istoria Bucureștiului prin bisericile sale”