Baciu dixit

Biserica Albă – Postăvari

with 3 comments

Coborând din Uranus pe lângă biserica Spirea Veche, pe strada Cazărmii, ajungeai la intersecția cu strada Bateriilor. Pe Bateriilor, la numărul 41, se găsea Biserica Albă Postăvari, a doua biserică ca vechime din București (Biserica Bucur fiind considerată cea mai veche din oraș). Biserica a fost ultima demolată dintre cele trei situate pe actualul amplasament al Casei Poporului. Despre primele două am scris aici și aici.

Biserica Albă-Postăvari pe harta din 1938

Despre vechea biserica din mahalaua Postăvarilor se vorbește într-un act emis la 8 aprilie 1558 de către Petru cel Tânăr (1546 – 1569). Ea a fost ridicată de Jupâneasa Caplea, soţia marelui Postelnic Stoica Ghiorma, pe locul unei mai vechi mânăstiri care exista aici de la 1433.

Sursă foto: Gheorghe Leahu

Legenda spune că Mihai Viteazul, trebuia să fie decapitat, iar în drumul său spre eșafodul din Curtea Veche, a cerut să fie lăsat să se roage la această biserică. Aici era icoana Sfântului Nicolae la care Mihai s-a rugat preț de câteva minute. După cum se știe, Mihai nu a mai fost decapitat, binecunoscut fiind episodul cu gâdele care n-a putut să-l omoare, aruncând securea înfiorat de privirea domnitorului. Acest lucru a fost pus pe seama unei minuni făcute de icoana Sfântului Nicolae.

Între anii 1789 -1791, Franz Purcel și Ferdinand Ernst, topografi în armata austriacă, realizează un complex plan al Bucureștiului în care erau notate printre altele și bisericile orașului. Cu toatea astea, Biserica Albă-Postăvari nu apare pe acest plan, ea fiind abandonată din  cauza deselor revărsări ale râului Dâmbovița.

Spre sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu, biserica renaște prin grija noilor locuitor ai mahalalei: postăvarii. Ea primește însă o nouă lovitură, tot din partea naturii, fiind avariată de cutremurul din anul 1838. Neputând fi reparată, biserica rămâne în ruină.

Postăvarii vor dărâma din nou biserica pentru a construi o alta nouă (a treia cronologic). Construcția începe la 17 februarie 1856, iar slujba de sfințire are loc un an mai târziu, la data de 28 septembrie 1857, în timpul domniei lui Alexandru Ghica. Pe lângă hramul Sfântul Nicolae i se mai adaugă încă două: „Sf. Mucenic Gheorghe” şi „Sf. 40 de mucenici”

În hrisoavele bisericii sunt trecuți o parte dintre cei care au contribuit material la construcția ei: jupân Gheorghe Ion Franzelaru, Serdaru Costache Constantinescu, Nicolae Constantinescu Franzelaru, fraţii Iancu şi Costache Stoicovici.

Pictorul Anton Serafim îi reface pictura interioară în anul 1889. A mai avut parte de reparații majore în anii 1908 și 1925, dar și după bombardamentele din 1944. În curtea bisericii Postăvari se afla o clopotniţă din lemn, adăpostind 3 clopote. Două   dintre acestea au fost  turnate după primul război mondial, înlocuind astfel clopotele vechi ale bisericii, care au fost date la topit de către armata de ocupaţie germano-austro-ungare.

Biserica înainte de demolare. Sursa foto: Gheorghe Leahu

Biserica Albă-Postăvari a fost decuplată de la apă, curent și gaze încă din 1981. Ultima slujbă s-a ținut la 25 februarie 1984. Avea să dispară pentru totdeauna sub lama buldozerolor ceaușiste la data de 18 martie 1984, fiind una din ultimele clădiri din zonă rămase în picioare printre mormanele de moloz. La acea dată nu mai exista nici Dealul Arsenalului, la poalele căruia a stat mai bine de 400 de ani.

Instantaneu din timpul demolării. Sursa foto: Bujor Nedelcovici

Din lucrarea lui Dan Toma Dulciu – „Istoria Bucureștiului prin bisericile sale” aflăm că:

Mobilierul bisericii, împreună cu obiectele de cult, catapeteasma sculptată în lemn de tei, cu icoane pictate în tinereţe de pictorul N. Grigorescu, candelabrul principal, lucrat de către Nicolae Faur din Brăneşti, cărţi bisericeşti din secolul al 17-18-lea au fost cedate Bisericii Sf. Mihail şi Gavril din Popeşti-Leordeni, reconstruită după cutremurul din 1977.  Tot la această biserică a fost dus şi unul  dintre clopotele bisericii Postăvari. Icoana „făcătoare de minuni” a Sf. Nicolae a fost cedată Muzeului Mânăstirii Antim.

Locul aproximativ în care s-ar fi aflat azi Biserica Albă - Postăvari

La acest post am folosit ca surse de documentare următoarele cărți:

„Din vechiul București” – Gheorghe Florescu
„Istoria Bucureștiului prin bisericile sale” –  Dan Toma Dulciu

3 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Am citit articolul impresionat profund. Da, imi amintesc si eu de demolari, am fost scos la munca patriotica ca sa recuperam caramizi, cercevele, geamuri, grinzi, sindrilele acoperisurilor. Nu mai tin minte exact in 1984 sau 19865 vara ne-au dus pe undeva in sus pe linga blocul unde era inainte „Bingo-Europa” si in vremea respectiva era un cinematograf. Retin o strada in panta cu case cochete care incepusera sa fie daramate primele dintre ele. Apoi a mai urmat demolari am fost dusi tot in 1985 sau 1985 in zona Bariera Vergului strada Theodor Sperantia cu starzile adiacente. Imia mintesc ca ne spusese de la partid sa cautam strada Rodiei. Eram eu cu cativa colegi de munca si vedeam pentru prima data si ultima oarea acele strazii si case. Remarcam atunci cat de linistite erau starzile si ce frumoase erau casele, tip vila sau bloc vechi cu 3-4 etaje. Am gasit strada Rodiei, inca nu se incepuse demolarea, insa lipseau locatarii.Grupuri de oameni devastau locuintele parasite de curand luand diferite obiecte ca suvenir.

    Incubus

    August 17, 2011 at 13:34

  2. @Incubus: În locul blocului cu „Bingo Europa” era cinematograful Modern. Ca să nu-l demoleze i-au mascat fațada cu blocul nou construit. De lângă cinematograf pleca strada Ion Țăranu care urca către celebrele străzi în pantă din zonă (Lăzureanu, Arionoaia, Meteorilor, Ecoului, Minotaurului). Am pus pe youtube un scurt fragment dintr-un film românesc în care apar Calea Rahovei și Ion Țăranu. http://www.youtube.com/watch?v=5EhKlyfqbPA

    Baciu

    August 17, 2011 at 14:55

  3. Cine stie ce strada a fost aceea la care am fost adusi la demolari. Chiar nu mai stiu, insa imi aduc aminte ca, in zilele urmatoare cand casele erau puse la pamant, am remarcat undeva o pivnita ramasa in fundatura pamantului din care se vedea ceva a fi un tunel, acel aspect mi-a atras atentia. Din pacate atunci eram preocupat doar cum sa ma sustrag de la munca patriotica si sa plecam la o bere….

    Incubus

    August 18, 2011 at 13:26


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: