Din nou despre Uranus

Am avut o frumoasă surpriză să găsesc pe youtube un documentar produs de TVR despre ceea ce-a fost odată, cartierul Uranus, cartier de care sunt legat sentimental.

Documentarul „Memorialul Bucureștilor” e împărțit în 8 episoade și a fost realizat în anul 2000 de Lucia Hossu Longin. Eu nu știam până azi de existența lui, așa că surpriza a fost cu atât mai mare.

Eu vă pun aici doar episodul 5: „Povestea unui cartier spulberat – Uranus”, dar vă recomand cu căldură și restul episoadelor. Din păcate n-am reușit să găsesc episodul 6.

Așadar, vă invit la film și vă urez vizionare plăcută!

PS: postul ăsta a picat la țanc, după ce hungry mole remarcase că sunt în pauză de vreo juma’ de an.

 

Anunțuri

Stadionul ANEF (Republicii) – update

Cercetând recent arhiva Pragher, am dat peste un set de 27 de poze intitulat „Tag des rumänischen Sports” (Ziua sportului românesc). Cadrele sunt nedatate, dar cel mai probabil sunt făcute în anul 1943.  Pragher ne-a lăsat prin fotografiile acestea, împreună cu cele făcute în 1939, cea mai importantă mărturie despre cum arăta stadionul ANEF în perioada de dinaintea venirii la putere a orânduirii socialiste.

În slide-show-ul de mai jos puteți vedea toate cele 27 de fotografii.

Această prezentare necesită JavaScript.

În planurile mai largi putem vedea și clădirile emblematice din jurul stadionului.

În acest detaliu putem vedea una dintre clădirile din campusul Facultății de Medicină Veterinară. Clădirea din strada Izvor este ridicată în anul 1887 după planurile profesorului inginer-arhitect Nicolae Cerkez (cel care a mai proiectat Școala superioară de arte și meserii din strada Polizu). Clădirea a supraviețuit până în zilele noastre. Din păcate frumoasa fațadă a clădirii nu mai poate fi admirată deoarece a fost mascată de 3 clădri de birouri. În partea dreaptă se zărește o turlă a bisericii Sf. Elefterie.

În cadrul de mai sus vedem turla bisericii Izvor (Izvorul Tămăduirii)  de pe strada Puțul cu Apă Rece nr. 74. Biserica a fost demolată în anul 1984. voi reveni cu un material despre această biserică  pentru că am mai obținut niște informații interesante de la Cristi, un cititor al acestui blog.

În acest cadru vedem celebra fabrică de pâine Otto Gagel din strada Puțul cu Apă Rece 35, un extraordinar monument de arhitectură industrială. În anii puterii populare fabrica avea să se numească „Steagul Roșu”. A fost și ea demolată în 1984.

sursă foto: http://vickvickdrag.multiply.com/

Clădirea fostei fabrici de bere Oppler din strada Izvor, apare și ea în câteva imagini. Oppler (alături de Luther și Bragadiru) a fost una dintre cele trei mari firme de bere din București. Pe locul fabricii avea să se construiască ștrandul Bragadiru. Sper să nu mă înșel cu identificarea acestei locații.

În fine, două prim planuri cu Școală de Infanterie nr. 1 (care avea să devină Muzeul Militar) și Cazarma Cuza. Din păcate ele nu se văd foarte bine din cauza faptului că Pragher a fotografiat din tribuna oficială a stadionului și n-avea unghiul necesar să surprindă mai bine clădirile.

Întreprinderea chimică de pe strada Izvor. Era aproape lipită de stadion. După război se va numi Întreprinderea Chimică Victoria. Azi dispărută.

 

Stadioanele uitate ale Bucureștilor – ANEF (Republicii)

Nu putea lipsi din această serie de stadioane dispărute celebrul „Republicii”, fost ANEF, ONEF sau „Principele Carol”. A fost cel mai important stadion al Bucureştilor din perioada interbelică și până la apariţia fostului „23”, dispărut și el între timp.

Stadionul ONEF - 1930

Când vine vorba de stadionul din Dealul Spirii, nu am cum să fiu altfel decât subiectiv. Este singurul stadion dintre cele prezentate pe blog pe care l-am prins „în viaţă”, fiind un stadion pe care obişnuiam să merg destul de des în perioada copilăriei. De altfel, pe Republicii am văzut primul meci de fotbal pe viu. Voi încerca să-i aduc un umil omagiu în rândurile ce urmează.

Îmi amintesc și azi, după mai bine de 30 de ani, ce frumos se vedea stadionul dar și centrul oraşului, din curtea fostului Muzeu Militar, loc prin care îmi făceam veacul printre tunuri și tancuri în anii copilăriei. Gaura din gardul muzeului era locul meu preferat pentru a intra în stadion. Se afla undeva în dreptul tribunei principale, în partea dinspre Puişor. Coboram câţiva metri printr-un hăţiş de plante apoi dădeam de un gard prin care ajungeam la „întâia”.

Harta 1938

Accesul la stadion se făcea prin două părți. La peluza dinspre vest și la tribuna a doua se intra prin strada Izvor, iar la principală și la peluza dinspre est se intra prin strada Maior Ene care avea la capătul dinspre Uranus o frumoasă piațetă străjuită de celebrul Monument al Pompierilor (care acum se află în față la Marriott.). Pe lângă peluza din est șerpuia pitoreasca stradă Puțul cu Apă Rece, tot aici  se mai găsea și Biserica Izvorul Tămăduirii (care apare în majoritatea fotografiilor lui Pragher în vecinătatea stadionului), una din bisericile demolate de Ceaușescu pentru a face loc Casei Republicii.

Monumentul Pompierilor

Stadionul a fost dat în folosință în anul 1926 cu ocazia unui meci de rugby România – Franţa, dar a suferit modificări substanţiale de-a lungul timpului. În planul oraşului realizat de maiorul M.C. Pântea în 1923, pe locul viitorului stadion se găsea Școala de  Educație Fizică de la care îi vine și numele (Academia Naţională de Educaţie Fizică) Nu a costat foarte mult construcția lui, fiind ridicat cu ajutorul soldaților.

1926

Iată o descriere a stadionului de la meciul de rugby mai sus amintit:

Pe denivelarea naturală a terenului era montată o tribună dreptunghiulară din scânduri, printre care se vedeau bălăriile solului. Jucătorii francezi şi români au coborât o potecuţă prăfuită ca să ajungă la teren. Acolo unde se termina şi tribuna ; pe latura opusă, spectatorii entuziaşti stăteau în picioare pe iarbă.

În 1933 celebrul arhitect Horia Creangă pune la punct planurile de modernizare ale stadionului ANEF. Lucrarea avea să fie eșalonată pe 6 ani, durând până în anul 1939. Creangă a fost ajutat de prietenul său, inginerul Mihăiţă Gheorghiu. Stilul arhitectonic ales avea să fie unul modernist.

Imagini surprinse de fotograful german Willy Pragher cu ocazia meciului selecţionatelor oraşelor Bucureşti – Berlin, scor 1-0, noiembrie 1939.

Din anul 1935 stadionul avea să devină cel mai important complex sportiv din România, echipa națională începând să evolueze aici. El se remarca prin copertina tribunei principale, o consolă de beton armat lată de 14,30 m, fiind întrecută la acea vreme doar de două construcţii europene. Tribuna a doua era compusă din 6 rânduri de gradene, putând găzdui 2000 de persoane. Peluzele încă nu erau construite.

Tribuna principală avea 30 de rânduri de gradene separate de o promenadă accesibilă prin 3 scări duble. Tribuna principală avea o capacitate de 10.000 de spectatori, jumătate din locuri fiind sub copertină. Creangă gândise stadionul să ajungă treptat la o capacitate de 60.000 de locuri. Stadionul cade pradă bombelor în timpul războiului, la reconstrucția din 1947 se limitează capacitatea la 30.000 de spectatori, principala cauză fiind lipsa porților de acces pentru o asemenea capacitate.

Sportul Popular 1948 - reconstrucția stadionului

În 1961 are loc inaugurarea nocturnei (după unele surse ar fi avut loc primul meci în nocturnă încă din anul 1959). Pista de atletism (din tartan) a găzduit numeroase competiții atletice. Pe Republicii a alergat celebrul Emil Zatopek, omul fără splină, tot aici Iolanda Balaș a bătut de 9 ori recordul mondial la săritura în înălțime între anii 1956 – 1961, naționala de fotbal a disputat 42 de partide iar celebrii baschetbaliști americani de la Harlem Globetrotters au evoluat aici, pentru prima dată în România, în anii 60’. Tabela de marcaj electronică a fost montată după 1970, iar cea veche a fost dusă pe stadionul Electromagnetica din strada Veseliei. După dezafectarea stadionului tabela electronică avea să fie dusă pe „23”

Străjerii
Manifestație a strajerilor

În afară de competiții sportive au avut loc aici și alte manifestații, cum ar fi cele ale Străjeriei (înainte de război). Conform istoricului Dinu C. Giurescu, pe ANEF a avut loc prima manifestație a P.C.R., proaspăt intrat în legalitate.

Mitingul FND 1944

În planurile inițiale ale Casei Poporului era loc și pentru stadionul din Dealul Arsenalului însă apropierea prea mare de mastodont i-a fost fatală El a fost acoperit cu pământ și transformat în parcare anexă a Palatului. Și astăzi se mai văd zidurile originale ale tribunei a doua și a peluzei vest (în dreptul străzii Izvor)

vedere din strada Izvor
Rămășița stadionului între Palatul Parlamentului și Ministerul Apărării

Ultimul meu contact cu Republicii a avut loc în anul 1984, la un spectacol al „Cenaclului Flacăra” Știam că soarta stadionului este pecetluită. Atunci am intrat pentru prima și ultima dată în stadion pe la vestiare, am urcat pe teren prin chepengul prin care ieşeau jucătorii, după care am traversat pista de atletism și am urcat la tribuna oficială (pe Republicii intrarea jucătorilor la vestiare nu se făcea printr-un tunel, cum au majoritatea stadioanelor de azi, ci se cobora printr-un chepeng la nivelul solului ca într-o pivniţă.  Am mai văzut ceva asemănător la stadionul „Gheorghe Hagi” din Constanţa).  La plecarea de pe Republicii, m-am izbit de un Uranus în ruină, care nu mai semăna absolut de loc cu pitorescul cartier cu care fusesem obișnuit. După revoluție s-a pus problema reconstruirii stadionului, însă ideea a fost repede abandonată. Orice urmă a stadionului Republicii, va dispărea odată cu construcţia noii catedrale a neamului de lângă Palatul Parlamentului.

Sportul Studențesc pe Republicii cca 1976-1977

În încheiere vă las cu câteva secvenţe de la finala Cupei RPR la fotbal din anul 1965

Pentru acest articol am preluat informații și fotografii de pe următoarele site-uri:

http://artboom.ro/wiki/arhitectura/arhitecti/creanga-horia

Colecția Willy Pragher

armyuser a publicat un excelent articol ilustrat din presa vremii despre construcția stadionului ONEF

Despre cartierul din Dealul Arsenalului au mai scris foarte bine și alții: Cristina Iosif, Aventurierul, și Raiden. Vă invit să le citiți articolele.