Stadioanele uitate ale Bucureștilor – Epilog

În afară de stadioanele prezentate până acum, Bucureştiul a mai avut şi altele, mai puţin importante, dar care totuşi merită şi ele să fie amintite aici. Mi-a fost imposibil să găsesc fotografii cu stadioanele pe care le voi prezenta azi, ba mai mult chiar și identificarea lor a fost destul de grea în unele cazuri.

Stadionul „Voievod Mihai”

Localizarea aproximativă

Acesta se afla în zona cimitirului Belu. Aici și-a disputat meciurile prima echipa de fotbal din Bucureşti, Olympia Bucureşti. A fost inaugurat în anul 1927, iar după cel de-al doilea război numele i-a fost schimbat în ACSA.

1935

Tot aici a evoluat echipa industriaşului Dumitru Mociorniță, Carmen Bucureşti. Stadionul a fost demolat la sfârşitul anilor 60’, odată cu amenajarea Parcului Tineretului.  Azi pe locul fostului stadion este un colţ din Orăşelul Copiilor.

1938

Stadionul Muncii

Stadionul Electromagnetica

În zona Ferentari era în perioada interbelică stadionul Ministerului Muncii de pe strada Veseliei. Stadionul a rămas în istorie mai mult pentru ziua de 13 august 1939 decât pentru fotbal. Documentele siguranţei statului arată că la o serbare câmpenească organizată de breasla lucrătorilor în industria de pielărie și încălţăminte la care au participat 1000 de oameni, titlul de regina balului a fost câştigate de Elena Petrescu, viitoare Ceauşescu, muncitoare la fabrica „Jaquard” din Capitală.

1938

După război stadionul a fost preluat de Electromagnetica, aici evoluând echipa cu acelaşi nume.  Tot pe „Electromagnetica” a ajuns fosta tabelă de marcaj de pe „Republicii” după ce acesta din urmă a fost dotat cu tabelă electronică. Stadionul există și în prezent, fiind folosit de Rapid II.

Stadionul  Belvedere

Sportul Studențesc în prezent

Stadion aflat în cartierul „Regie”, de unde şi fostul nume „C.A.M.” (Casa Autonomă a Monopolurilor). Este construit în anul 1920. În presa vremii apare jucând aici încă din anul 1929 echipa bucureșteană Belvedere (Cartierul Regie, ridicat la începutul secolului trecut pentru locuitorii de la Fabrica de Ţigarete, s-a numit între anii 20’-50’ Belvedere). Arena se află în vecinătatea bisericii „Sf. Petru și Pavel” (Belvedere) construită între anii 1934-1940.

1938

În 1955 stadionul trece în proprietatea Ministerului Învăţământului care îl pune la dispoziţia clubului Politehnica (Sportul Studenţesc). Stadionul avea o tribună mică şi pistă de atletism. În anul 1981 este modernizat și redenumit Stadionul Sportul Studenţesc. Actualele tribune sunt construite pe pământul excavat de la tunelurile săpate pentru construcția metroului bucureştean.

Secvențe de arhivă cu stadionul din Regie înainte de modernizare extrase din filmul „Singurătatea Florilor” din anul 1975

Stadionul „23 August”


Am lăsat pentru final cel mai mare stadion pe care l-a avut România între anii 1953 -2007.  „23 August” a fost dat în folosinţă  în anul 1953 cu ocazia Festivalului Internaţional al Tineretului desfăşurat la Bucureşti în luna mai a aceluiaşi an.  Avea nocturnă şi o capacitate de 80.000 de locuri. Era construit după tiparul stadioanelor sovietice.

Planul complexului sportiv 23 August via armyuser

Stadionul făcea parte dintr-un complex sportiv care mai cuprindea un patinoar, un turn de paraşutism, un bazin de înot și un teatru de vară. La construcția complexului sportiv „23 August” au participat voluntari în special tineri mobilizaţi de UTM. Despre construcția stadionului puteţi citi mai multe la Armyuser

via armyuser

În 1981 Bucureştiul avea să fie gazda Universiadei, ocazie cu care stadionul „23 August” este modernizat. Se schimbă gradenele de lemn și apare pista de atletism din tartan. Tot atunci e construită și uriaşa torţă olimpică. A fost adusă a doua tabelă electronică, cea de pe „Republicii”

universiada 81

Aici se disputau celebrele cuplaje fotbalistice bucureştene, la cel din martie 1985 asistând peste 100.000 de oameni, spectatorii invadând chiar şi pista de atletism.

Cuplaj 1985

În afară de competiţii sportive, stadionul a găzduit numeroase spectacole de tristă amintire ale Cântării României, cât şi diverse manifestaţii comuniste.

După 1990 este redenumit „Lia Manoliu” iar capacitatea este limitată la 60.000 de locuri. În 2007 a fost demolat iar în locul lui se va construi un foarte modern stadion, „Naţional Arena” care va fi inaugurat în august 2011.

Demolarea
National Arena

Alte terenuri din Bucureşti:

CAB – la şosea, locul unde a jucat Rapid Bucureşti până la construcția stadionului Giulești. Stadionul a fost construit în 1923.Este unul din primele terenuri de fotbal din București.

Localizarea aproximativă

Terenul FSSR – primul teren pe care s-a jucat fotbal în București. Se găsea tot la șosea, cam pe unde este astăzi stadionul Tineretului

1909 - cronica unui meci disputat pe terenul FSSR de la șosea

Terenul Turda –  strada 13 septembrie, lângă cimitirul turcesc. Aici se jucau meciuri din diviziile inferioare. După război s-a numit ICAR. Ultima oară a jucat aici Fulgerul Bragadiru prin 98’-99’ Acum e în paragină, la intrare s-a construit o spălătorie auto.

bing maps
Terenul Turda azi

Stadionul PTT – pe Şoseaua Mihai Bravu, pe locul lui s-a construit Institutul de Inframicrobiologie. Pe 30 iulie 1946 aici a avut loc mitingul BPD la care a participat și Ana Pauker.

Stadion PTT 1962

Stadioane uitate ale Bucureștilor – Arena Dudești

Comunitatea evreiească din București a fost și ea prezentă în prim planul vieții fotbalistice din perioada interbelică prin echipa Maccabi București. Clubul este înființat în anul 1919 de un industriaș evreu, fiind astfel printre primele grupări fotbalistice din București. Totuși echipa de fotbal n-a avut rezultate notabile în primul eșalon, ea jucând numai în divizia secundă. Merită amintit faptul că unul din portarii echipei României care a participat la primul Campionat Mondial, cel din Uruguay 1930, era Samuel ZAUBER component al lui Maccabi.

Stadionul Dudești a fost dat în folosință anul 1921. Nu dețin date despre capacitatea pe care o aveau tribunele, cifra de 15.000 pe care am gasit-o pe wikipedia nu cred că este una corectă. Arena Maccabi se afla situată în spatele școlii de meserii „Ciocanul” și era flancată de străzile Școala Ciocanul, Calea Laptelui și strada Prof Cumpănici. Spre deosebire de celelalte stadioane prezentate până acum, (ROMCOMIT, Venus și Unirea Tricolor), din păcate mi-a fost imposibil să găsesc imagini ale stadionului din Calea Dudești.

Am marcat pe harta din 1938 locul în care se afla stadionul.

În volumul autobiografic „Confesiunile unui cafegiu”, Gheorghe Florescu, spune următoarele:

„Venind dinspre Mihai Bravu (n.n.  pe Calea Dudești), pe partea dreaptă era un minunat stadion numit Maccabi, construit de comunitatea evreiască, iar alături o școală de meserii numită Ciocanul, școală care mai există și astăzi”

Maccabi București nu a scăpat de furia legionară. În 9 august 1940, ca urmare a politicii antisemite , Teofil Sidorovici, Ministrul legionar al Tineretului și comandant al „Străjii Țării”, decide să desființeze toate cluburile care „nu se compun din cetățeni români creștini”, semnând astfel actul de deces al mai multor cluburi de origine evreiască.

Decretul prin care se desființează cluburile "necreștine"
Lista cluburilor care urmează a fi desființate

Totuși, după război Maccabi avea să renască dar pentru scurt timp. Timp de doi ani, 1946 – 1948, echipa a evoluat în prima divizie cu numele de Ciocanul București. În 1948 a avut același destin cu Unirea Tricolor (ironia soartei, știut fiind faptul că echipa din Obor era considerată echipa legionarilor) fiind preluată de MAI și transformându-se mai apoi în Dinamo. Dinamo nu folosește și baza sportivă din Dudești, ea fiind preluată de „Flacară Roșie” fostă „Pielari”

Baza sportivă Flacăra Roșie pe planul cadastral din 1977

Arena din Calea Dudești, redenumită proletar „Baza Sportivă Flacăra Roșie”, avea să reziste până la demolările ceaușiste de tristă amintire din anii 80’ când tot cartierul a suferit mari distrugeri, poate la fel de mari ca ale cartierului Uranus.

Acum bătrânul stadion Maccabi se odihnește pe undeva pe sub blocurile de pe Bulevardul Burebista, în apropiere de Piața Alba Iulia. Am marcat pe harta de la bing poziția aproximativă a fostei arenei din Calea Dudești.

Locația aproximativă a stadionului

Despre fostul cartier evreiesc și Calea Dudești au scris foarte frumos Cristina Iosif aici și C Graur (Aventurierul) aici.

Stadioanele uitate ale Bucureștilor – Arena Unirea

Cartierul Obor a dat una din cele mai bune echipe din perioada interbelică, Unirea Tricolor. Echipa a luat ființă în iunie 1926 prin fuziunea celor două cluburi ale cartierului – Unirea (club fondat în 1924) și Tricolor (1916).

Sigla Unirii Tricolor

Clubul nou format va păstra arena din Obor a clubului Unirea. Stadionul a fost construit în anul 1924 și se afla chiar vizavi de gara Obor. Am marcat pe imaginea preluată de pe bing maps poziția stadionului.

Constantin Anghelache, un fost jucător al Unirii din acea perioadă, spunea într-un interviu:

„Acea parte din viaţa mea e acum îngropată în zona Gării de Est, lângă Obor, unde era micul nostru stadion de 4.000 de locuri. Zac acolo nişte blocuri comuniste, câte unul ridicat pe linia de centru şi a careurilor.”

Stadionul a fost inaugurat în octombrie 1924, la meciul inaugural asistând 3000 de spectatori.

Gazeta Sporturilor 1924

În primăvara lui 1934 stadionul Unirea Tricolor intră într-un plin proces de modernizare care a costat clubul 3 milioane de lei. Capacitatea stadionului este mărită la 4000 de locuri. Pe locul tribunei vechi de lemn, se va construi o nouă tribună de 2000 de locuri din beton armat. Noua tribună avea lojii speciale pentru presă cu pupitre comode, iar sub ea s-au amenajat vestiarele, un restaurant și un mic hotel.

Clubul din Obor a fost considerat clubul Mişcării Legionare, deoarece la nivelul conducerii, al unora din jucători și al suporterilor, existau simpatii pentru Garda de Fier, dar și pentru că legionarii i-au făcut reclamă în 1940, cu toate că se ştie că ei erau mai mult adepţii atletismului decât ai fotbalului. Printre preşedinţii clubului au fost Nae Ionescu şi avocatul Vică Negulescu, cunoscut fruntaş legionar. Singurul titlu de campioană al Oborenilor, a fost câştigat în timpul guvernării legionare, la sfârşitul sezonului 40/41.

1939 - Unirea învinge pe Ripensia

După război Unirea Tricolor intră în declin în primul rând din cauza dificultăţilor financiare. În 1947 clubul este preluat de Ministerul de Interne, schimbându-şi numele în Unirea Tricolor MAI, pentru ca mai apoi să se transforme în Dinamo II. Stadionul, care altădată era mândria Oborului, intră în paragină, pentru ca mai apoi, undeva prin anii 50’, să fie demolat, iar pe locul unde altădată se jucau match-urile care făceau să răsune Oborul, s-au construit cele trei blocuri din faţa Gării de Est.

Comunicatul prin care se anunță desființarea cluburilor Unirea Tricolor și Ciocanul București
1932 - interesantă cronică a meciului cu AMEFA de pe stadionul Unirea

Singurele lucruri care mai amintesc de faima de altădată a Unirii Tricolor, sunt parcul Titus Ozon, numit astfel în memoria celui mai bun jucător pe care l-a dat Oborului și şcoala Ferdinand, care aşa cum se vede în pozele de epocă, părea nedespărţită de stadionul Unirea.

Stadionul Unirea - în spate Școala Ferdinand

La acest articol am folosit imagini preluate de pe forumul sport365.ro